Serie limitată de articole scrise din dragul de acasă. Autori: bloggers, copywriters, jurnaliști, oameni cu drag de acasă!
Pe Ira am cunoscut-o când a început să mă urmărească pe Instagram și și-a exprimat dorința de a gusta din pâinea cu maia făcută de mine! Urmăritul pe Instagram a devenit reciproc, i-am predat pâinea personal și am descoperit în Ira un om cald, prezent, conectat la viața pe care o trăim. Ceea ce este și transmite Ira se observă și din toate postările de pe contul ei Instagram. Postările Irei sunt mereu încărcate cu un vibe bun, cu liniște și armonie venite din lucrurile simple, iar fotografiile ei atât de frumoase nu fac decât să accentueze starea de bine pe care Ira o transmite. Știam că va scrie un articol minunat atunci când i-am propus să ilustreze al ei acasă. Las mai jos textul Irei și vă urez lectură și duminică plăcută! 😊
Și totuși, ce ar fi călătoria fară a avea un Acasă la care să ne întoarcem?
Din fire sunt un călător neobosit. O maramureșeanca mândră de locurile natale, iubitoare de animale, tradiții și culturi. Dependentă fiind de frumusețea naturii, pot să vă spun cu mâna pe inimă că un verde crud ca cel de pe Valea Izei în prag de mai, nu veți găsi niciunde! Iar dacă mă întrebați care e cel mai frumos loc de pe Pământ, vă invit la Mănăstirea Bârsana să ascultați cum bat clopotele peste dealuri, cum cântă păsările neobosite de iarnă, cum miroase pâinea proaspăt scoasă din cuptorul măicuțelor. Fără îndoială, aici, Dumnezeu a coborât o fărâmă din Raiul Lui.
De câțiva ani, după un Acasă la Baia Mare și un Acasă la Cluj, am construit un Acasă și la Sibiu.
Al meu suflet știe că lumea asta largă ascunde multe locuri ce așteaptă să fie descoperite, iar anii sunt, poate, mult mai scurți decât am crede. Astfel că ar fi păcat să nu iubim calatoria. Eu, una, nu știu să mă odihnesc într-un singur loc.
Nu strâng averi pe care nu le pot duce în spinarea sufletului, prin urmare, am un bagaj destul de ușor de împachetat, oriunde mă poartă pașii.
Și totuși, ce ar fi călătoria fară a avea un Acasă la care să ne întoarcem?
Sentimentul unic pe care l-am descoperit cutreierând lumea largă, l-am mai simțit doar atunci când am călătorit spre…Acasa. Acolo unde, orice zi din calendar ar fi, cu soare, ploaie, vânt sau nori, în mine tresară bucuria de a fi, împletită cu liniște și mulțumire, cu mirosul familiei, al oamenilor dragi și buni, al pământului din care am fost zidită.
“Acasă” ți-l construiești, nu-l găsești într-un loc anume.
Îl zidești din iubire și recunoștință, din mirosul aștenuturilor moi, din aroma cafelei băute pe canapea, în liniștea dimineților luminoase, din gustul cinei savurate în tihnă, alaturi de familie, de prietenii ce-ți calcă pragul, având mereu o casă plină.
Sigur, abordând conceptul dintr-un unghi conventional, împreună cu soțul meu, deținem o casa pe care am transformat-o în Acasă. Am pus suflet pentru a o decora pe placul nostru. E un loc simplu, dar cald, un spațiu deloc pretențios, mai degrabă prietenos. E locul în care scriem povești de iubire pentru copilul cu care am fost binecuvântați. În același Acasă, locul din dreapta canapelei îl împarțim și cu Yūjin, prietenul nostru blănos. 🙂
Îmi place să cred că acest al nostru Acasă este un Univers care, aidoma casei mele părintești, va deveni basm în copilăria Cezarei – fetița noastră.
