Review Dacia Spring pentru toți cei care încă mai cred în puterea pe care fiecare dintre noi o avem în ceea ce privește protejarea mediului înconjurător.
Întrerup seria posturilor cu rețete pentru Crăciun cu un articol pe care știu că mulți dintre voi îl așteptați și care conține o recenzie personală referitoare la noul model Dacia Spring – prima mașină românească 100% electrică.
Am primit mașina în teste în cadrul unei campanii de promovare realizate în rândul creatorilor de conținut și singura condiție de participare a fost deținerea unei comunități formate din minim 5000 followers pe Instagram – condiție pe care la momentul respectiv nu o îndeplineam! Însă, datorită unei avalanșe de distribuiri a contului meu de către creatori de conținut cu comunități mai mari și o inimă pe măsură, am atins repejor pragul de 5K followers pe Instagram. Mulțumesc!
Cu bucurie am primit vestea selectării contului meu pentru a participa la campanie și am “fugit” la București într-o zi ploioasă de vineri neștiind exact la ce să mă aștept, deși avusesem o discuție prealabilă de pregătire cu domnul Florin de la Dacia București în care mi s-a prezentat în linii mari modul de funcționare a mașinii și mi s-au oferit tips and tricks pentru a parcurge drumul București-Sibiu cât mai ușor. Am descoperit o mașină cochetă, micuță, dar suficient de încăpătoare pentru doi adulți și doi copii, cu un portbagaj de dimensiuni medii, perfect pentru coșul săptămânal de cumpărături. Când am urcat la volan, am fost plăcut surprinsă de existenta bordului Media cu display cu touch-screen, de faptul că Dacia Spring este o mașină fără schimbător de viteze (life saving😁 aș zice) și cu un design extrem de plăcut ochiului. Când am sucit cheia în contact aproape am avut un șoc. Mașina este extrem de silențioasă și se conduce cu o ușurință greu de imaginat.
Dacă la capitolul design, mărime și simplitate cu care se conduce Dacia Spring primește 5 stele din 5, a fost timpul să îi testăm autonomia și rezistența la drumul spre casă (București-Sibiu) – un drum de ~300km de practicat în condiții de iarnă. La preluare, mașina avea autonomie 201 km. Ne-a fost clar de la început că nu putem parcurge drumul spre casă fără măcar o oprire pentru încărcare. Am făcut prima oprire la Pitești, unde am încărcat mașina pentru prima dată. Am descoperit rețeaua de stații de încărcare cu ajutorul aplicației PlugShare pe care am descarcat-o din magazinul Google Play. Am selectat stația de încărcare cea mai apropiată de traseul nostru, am parcat mașina, am realizat check-in-ul în aplicație (e super important să faceți asta pentru că aplicația oferă date despre disponibilitatea stațiilor de încărcare în timp real și e time saving să știi dinainte dacă stația spre care te îndrepți e ocupată și pentru cât timp va mai fi sau dacă cineva e în asteptare acolo). A durat puțin mai mult de o oră să o încărcăm complet mașina în Pitești și am pornit din nou spre casă cu autonomie de 200km. În Râmnicu Vâlcea am încărcat din nou, mai mult ca să avem siguranța că vom ajunge acasă fără emoții (Valea Oltului e mereu plină de surprize). Așadar, am parcurs cei 300km spre casă cu două opriri pentru încărcare.
În oraș lucrurile au fost mult mai simple. Am încărcat mașina gratuit la stațiile de încărcare rapidă situate în parcările magazinului Lidl din str. Rusciorului, Cazarma 90 și Penny Calea Gușteriței. Imaginați-vă că în timp ce ne-am făcut cumpărăturile în magazin și am mâncat un pastel de nata, mașina se încărca afară fără efort și… gratuit! Mi s-a parut varianta ideală de încărcare a mașinii.
Testul suprem la care am supus mașina a fost urcarea în Păltiniș, stațiunea montană situată la cea mai mare altitudine din țară. Am pornit la drum având autonomie de 120km și am revenit în oraș cu autonomie de 100km. Dacă la urcare m-am speriat puțin văzând cum autonomia mașinii scade vertiginos, la coborâre am rămas surprinsă să observ nu numai că numărul de kilometri a rămas același, dar a mai și crescut! Pentru că decelerarea și frânarea produc energia electrică necesară funcționării mașinii (evident, un lucru care pe mine, lipsită de informații și gândire inginerească, m-a surprins în mod plăcut).
Revenirea în București a fost mult mai ușoară pentru că deja parcursesem mintal traseul. Aveam setate în minte stațiile de încărcare din Râmnicu Vâlcea și din Pitești, am gestionat perfect timpii de oprire și am ajuns chiar mai devreme decât îmi propusesem. Aș spune că parcurgerea distanțelor lungi cu Dacia Spring este singurul dezavantaj al mașinii. Altfel, mașina mi se pare perfectă pentru naveta pe distanțe scurte, pentru drumurile făcute în oraș, o recomand începătorilor în ale condusului pentru că este literalmente o plăcere să conduci o asemenea mașină. Dacia Spring mi se pare perfectă ca a doua mașină a familiei. Îmi place mult că este atât de prietenoasă cu mediul înconjurător, tot mai degradat de la an la an. Îmi place că e confortabilă și modernă, intuitivă și… 100% electrică. Aș alege oricând să o conduc și o recomand tuturor celor care schimbă macazul de la motorină/benzină la era electrică.
Sunt mândră că fac parte din #generatiaspring și sper ca mulți dintre voi să ni se alăture! Sper să găsiți util acest review Dacia Spring și sper că am răspuns tututor întrebărilor pe care le-am primit în mesajele private.
