Scurt ghid despre cum am petrecut trei zile în Paris și am bifat o experiență senzorială completă și complexă. Prețuri, obiective turistice, locuri de vizitat, toate într-un singur loc.
Am postat pe Instagram câteva impresii la cald despre Paris – unul dintre cele mai vizitate și îndrăgite orașe ale lumii, dar am promis că vin și aici cu un articol care să descrie puțin mai pe larg experiența noastră în orașul iubirii.
Trebuie să știți despre mine că mereu mi-am dorit să ajung în Paris, încă de când am primit primul manual de limbă franceză, ilustrat cu turnul Eiffel, și am luat pentru prima dată contact cu cultura franceză. Fără să îmi propun, așteptările mele pentru Paris au fost cât mine de mari și un pic peste.
Ani de zile am admirat frumusețea orașului în cărți, filme, fotografii sau chiar cântece și mi-am imaginat că voi ajunge să simt live pulsul Parisului. Și trebuie să vă spun că orașul nu e atât de frumos cum apare în filme, cărți sau muzică, ci în realitate este mult mai frumos. Parisul are un vibe aparte pentru că este înconjurat de emoția îndrăgostiților care se fotografiază cu cel mai emblematic turn din lume, de visele romanticilor incurabili și de promisiunile cuplurilor care își jură iubire eternă cu fiecare lacăt atârnat pe podurile de pe Sena. Am citit recent că fericirea este minunată, chiar dacă nu este a ta, ci a persoanelor din jurul tău. Cu atâta emoție pozitivă în jurul turnului Eiffel, Parisul reușește să te încarce cu o stare de bine absolută și e o experiență care trebuie trăită măcar o dată în viață. Sunt recunoscătoare că am ajuns aici și că oricând pot doar să închid ochii și să simt ce am simțit cândva lângă turnul Eiffel.
Paris – prima întâlnire
Am zburat din Cluj spre Paris cu Ryanair într-o zi caldă de mai, cu bilete cumpărate la începutul anului. Am ajuns în aeroportul Beauvais la ora 18, iar puțin peste o oră am ajuns în Paris, în imediata apropiere a tunului Eiffel, cu un autocar care asigură transferul regulat spre Paris (prețul transferului a fost de 17€/persoană). Am simțit primii fiori când am zărit de la distanță vârful turnului Eiffel – cred că răspândește magie în aer sau ceva, și romantica incurabilă din mine s-a topit. În drum spre hotel ne-am bucurat privirile cu Sena și podurile ei uriașe, cu clădiri cu arhitectură impresionantă și cu primele cafenele cu terasă care ne-au ieșit în cale (aproape toate terasele pariziene au scaunele îndreptate în aceeași direcție, spre stradă, pentru ca toți clienții să se bucure de străzile Parisului – mi s-a părut fascinant pentru că nicăieri până aici nu am văzut asta, sau poate nu a fost atât de evident ca aici). Odată ajunși la hotel, ne-am schimbat și am ieșit la plimbare pe malul Senei, apoi am ales un restaurant din apropiere pentru cină. Despre mâncare vă scriu într-un capitolul viitor, că nu mă pot rezuma la două fraze 😁
Paris – ziua 2
Ziua a doua în Paris a început clar cu vizitarea turnului Eiffel. Pentru că toată lumea m-a întrebat, scriu din start și aici: nu am urcat în turn, pur și simplu nu m-a atras și nu, nu regret nici acum că nu am urcat. Cu siguranță că turnul oferă o panoramă superbă a metropolei, dar, deși poate părea superficial ce spun acum, pentru mine Paris e cam egal turnul Eiffel și am preferat să îl admir de jos. Așa cum am scris și mai sus, vibe-ul din jurul turnului este minunat. Aș putea retrăi la infinit senzația de inimă plină pe care am avut-o acolo, atât de intensă a fost pentru mine.
Pare că acest articol despre Paris devine unul extrem de apologetic, dar vă spun sincer că intenția mea nu este asta. Dimpotrivă, atât am auzit despre Paris că este murdar, aglomerat, prea comercial și turistic încât mi-am propus să îmi mai diminuez din așteptări și îmi închipuiam că voi fi nevoită să fac oareșce eforturi pentru a ignora aspectele lui negative și a-l vedea ca în filme. Nu a fost cazul, din fericire, deși am notat câteva minusuri ale orașului, ușor de trecut cu vederea totuși. De exemplu, față de alte capitale vizitate, mi s-a părut că metrourile și stațiile de metrou sunt cam învechite și destul de neîngrijite. Cu toate acestea, transportul în comun este ieftin față de alte orașe europene – am plătit 10€/persoană/zi pentru transport nelimitat cu metrou/autobuz. Într-adevăr, unele spații publice nu erau tocmai curate/întreținute și, în plus, multe dintre zone erau în plin proces de reamenajare – alei, parcuri, trotuare. Nu m-au deranjat în mod deosebit. Și pentru că tot sunt la capitolul minusuri, discut și celălalt aspect: aglomerația și caracterul comercial al orașului. Evident, Paris este un oraș turistic, deci implicit are caracter comercial. Pe lângă magazinele cu suveniruri, micii comercianți vând pe trotuare lacăte, celebrele berete pariziene, baterii externe pentru telefonul mobil, adaptoare pentru prizele europene, adică, pe scurt, chestii indispensabile turiștilor. Sincer, nu m-a deranjat foarte tare, probabil și pentru că sunt româncă și m-am obișnuit cu genul acesta de comerț stradal. A, era să uit! Am văzut pe trotuare că se joacă inclusiv „alba-neagra”, deci oamenii câștigă un ban „cinstit” din orice 🤭
Muzeul Louvre
În a doua zi în Paris am vizitat Muzeul Louvre – singura dorință Paris related a soțului meu. A fost minunat pentru că am vizitat probabil cel mai spectaculos muzeu din lume (cel puțin din câte am văzut eu), cu o istorie și o colecție de lucrări impresionante. Aripa Piramidă a Muzeului Louvre este una dintre cele mai iconice caracteristici ale clădirii. Proiectată de arhitectul Ieoh Ming Pei, această structură de sticlă și metal adăpostește intrarea principală în muzeu și a devenit un simbol al Louvre-ului. Clădirea principală a Muzeului Louvre este un monument istoric în sine. Este situată în inima Parisului și are o arhitectură impresionantă, care combină elemente de la stilurile Renașterii, Barocului și Clasicismului. Muzeul Louvre găzduiește o colecție vastă și diversificată de artă, care acoperă o gamă largă de perioade și culturi, însă una dintre cele mai emblematice lucrări găzduite de muzeu este “Mona Lisa” lui Leonardo da Vinci – atrage cele mai lungi cozi și cele mai multe selfie-uri. Dacă mă întrebi pe mine, operele de artă de tip frescă de poate 12m2, pictate cu atenție deosebită la fiecare detaliu în parte, sunt cele mai impresionante. Gură-cască am fost în fața lor, nu mă mai dădeam dusă de acolo. De asemenea, Muzeul Louvre expune artă și artefacte din diverse perioade istorice și culturi, inclusiv artă egipteană, greacă și romană, artă medievală, renașcentistă și barocă, artă asiatică și multe altele. Este un loc în care vizitatorii pot explora și învăța despre diversitatea artei și a istoriei umane. Muzeul Louvre este un adevărat tezaur al artei și culturii umane și continuă să fie o atracție deosebită pentru cei pasionați de artă și istorie, dar și pentru cei care vor să trăiască o experiență unică în Paris. Sunt încântată că mă număr printre cei peste 10 milioane de vizitatori care îi trec anual pragul. Muzeul Louvre ne-a oferit câteva ore petrecute cu uimire și bucurie, dar în același timp a fost locul perfect pentru a ne adăposti de ploaie 😁 Spre seară am hoinărit pe străduțele pariziene, am admirat Turnul Eiffel și Arcul de Triumf și ne-am umplut timpul cu faire de lèche vitrine pe bulevardul Champs-Élysées. Ah, de când așteptam să folosesc expresia asta franțuzească pe care cred că am învățat-o la 10 ani!
Ziua 3 în Paris
În toate vacanțele noastre, fie că durează trei sau zece zile, fiecare dintre noi, cei doi membri adulți ai familiei noastre avem câte o zi în care ne facem de cap, cu cap. Adică o zi aleg eu ce traseu parcurgem, ce obiective turistice vizităm sau unde mâncăm, celălalt supunându-se fără prea mult drept de veto, iar în altă zi aceste decizii îi revin soțului meu. În toate celelalte zile, stabilim împreună cum ne petrecem timpul. Dacă prima zi a fost alocată lui și Muzeului Lovre, a doua zi a fost a mea, iar eu am vrut să văd: Moulin Rouge, Sacre Coeur, Notre Dame, Pantheonul și (nu ceți ghicin în veci, dar)… locația unde s-au filmat multe scene din Emily in Paris – restaurantul lui Gabriel (Chez Lavaux în serial, Terra Nera în realitate) – hihi. Am ajuns ușor la Moulin Rouge, trăiască Google Maps și roaming-ul cu date mobile ca-n țară de la Orange! Ne-am tras două… zeci de poze în față și ne-am continuat drumul spre Sacré-Cœur.
Am urcat pe jos până în vârful colinei (situate la 129m peste nivelul mării – aspect care permite ca Sacré-Cœur să poată fi vazută din numeroase puncte ale Parisului) pe care este așezată basilica. Colina se numește Montmartre. Montmartre oferă de asemenea o priveliște minunată asupra Parisului și îți dă sentimentul acela unic de “I’m on top of the world” 🩷 Basilica Sacré-Cœur este ea însăși o construcție impunătoare și impresionantă, probabil una dintre cele mai frumoase biserici pe care le-am vizitat. Cu toate că e invadată de un val imens de turiști, în interior e o liniște deplină, sacră. Pe lângă liniște, m-au impresionat sutele de lumânări aprinse, vitraliile uriașe și mozaicul de deasupra absidei. Intitulat “Hristos în Glorie”, mozaicul măsoară 475 de metri pătraţi și Îl înfăţişează pe Iisus după Înviere, purtând veşminte albe, cu brațele deschise, dezvăluind o inimă de aur. Are o încărcătură aparte, am simțit foarte multă liniște aflându-mă acolo.
La coborârea de pe Montmartre ne-am bucurat auzul și inima cu fiecare notă muzicală a cântecelor franțuzești interpretate cu măiestrie de artiștii stradali. “La vie en rose”, “Douce France”, “Sous le ciel de Paris” sunt doar câteva dintre melodiile care ne-au fixat acolo, în viața boemă a Parisului.
După Sacré-Cœur, am luat metroul până la Notre-Dame și fără să anticipăm asta, am intrat în miezul festivalului intitulat “La fête du pain” – desfășurat chiar în curtea catedralei. Aici am avut șansa să mâncăm cea mai bună baghetă din câte mi-a fost dat să gust și un croissant de nota 10. Practic, sărbătoarea pâinii reunește patiseri boulangeri din toată Franța care împărtășesc din secretele lor cu publicul larg, dar se și întrec în rețete și baghete. În Franța, bagheta e ridicată la rang de artă și recent (din noiembrie 2022) a fost recunoscută ca patrimoniu UNESCO. Merită o sărbătoare în cinstea ei, nu?
Despre Notre Dame nu vă pot spune prea multe pentru că nu am vizitat interiorul, încă este în plin proces de renovare după incendiul din 2019. Însă exteriorul catedralei este mai impunător decât mă așteptam și, atât cat mă pricep eu la arhitectură, este impresionantă, fiind o adevărată capodoperă gotică! Mi-ar fi plăcut să văd mai mult din Notre Dame, dar păstrez vie dorința de a reveni pentru toate locurile care merită văzute și revăzute și care nu pot fi bifate într-un city break de 4 zile în Paris.
După ce ne-am răsfățat cu baghetă și croissante calde, am pornit la pas spre Pantheon și, pentru că se află în imediata lui apropiere, spre piațeta în care se filmează “Emily in Paris”, unde este situat restaurantul lui Gabriel – Chez Lavaux. Restaurantul există și în realitate, se numește Terra Nera, dar nu se bucură de succesul pe care restaurantul îl are în serial 😊 Dar, foodies, fiți fără griji! Nu bateți drumul degeaba până acolo pentru că lângă Terra Nerra se află Boulangerie Moderne (are același nume și în realitate, dar și în serial), renumită pentru pain au chocolat și alte produse de patiserie delicioase. Din păcate, noi am ajuns aici sâmbătă după-masă și era închis. Am făcut câteva poze și am plecat spre următoarea destinație: “Les Jardins de Luxembourg” – un loc cu un vibe tineresc, relaxant și foarte… european! Ziua asta a fost singura din sejurul nostru în care nu a plouat deloc și, pe lângă fericirea părului meu care a rămas neatins de umezeală, ne-am bucurat să prindem o zi însorită în grădinile Luxembourg și să gustăm specificul locului. După ce ne-am odihnit puțin picioarele aici, am luat cina la un bistro care ne-a ieșit în cale și apoi am pornit în pas lejer spre turnul Eiffel – mi-am dorit să îl văd în lumina apusului și apoi cu luminițele aprinse! Checked! A fost și mai magic, dacă e cu putință! Cu ochii mari și inima plină, ne-am transportat fizicurile obosite până la camera de hotel din arondismentul Boulogne-Billancourt unde am dormit neîntorși până a doua zi dimineața.
Ulima zi în Paris 😭
“Toate-s vechi şi nouă toate… Vreme trece, vreme vine” și iată că ziua întoarcerii acasă a venit atât de repede… Am avut avion cu plecare la ora 16 din Beauvais, așa că ne-au mai rămas câteva ore de promenadă în Paris. În ultima zi am mai bifat un loc pe care îl aveam pe lista de foodie around the world: Le marché des enfants rouges – cea mai veche piață acoperită a Parisului, pe care mă așteptam să o pot măcar asemăna cu La Boqueria din Barcelona. Din păcate, deși a fost catalogată ca monument turistic, s-a dovedit o dezamăgire. În afară de două-trei standuri care comercializau brânzeturi franțuzești mai deosebite, nu mi s-a părut că a meritat să străbatem Parisul ca să o vedem. Poate nici nu am ales momentul potrivit să o vizităm, cele 12 grade din termometru și ploaia măruntă nu sunt prietene cu mersul la piață, dar cred că piața nu e foarte ofertantă nici în zilele călduroase. Am simțit asta poate și pentru că am ridicat-o la rang de… Boqueria. Sau pentru că era ultima zi și aveam nevoie de ceva negativ ca să-mi mai taie din entuziasm și dorința de a mai rămâne în Paris. Mă rog, tot greu m-am despărțit de farmecul inegalabil al Parisului.
Finally, secțiunea despre mâncare
Dacă așteptați de la această secțiune recomandări de restaurante, TripAdvisor vă poate ajuta mai mult să le găsiți. Eu vă recomand așa cum o fac mereu: mâncați local, proaspăt, variat! Ce trebuie să încerci în Paris? Recomandarea numărul unu: alege bistro-urile franțuzești cu tradiție și cere specialitatea bucătarului sau preparatul zilei. Cu siguranță va conține ingrediente proaspete, de sezon și vei mânca bine… ca în Paris. Printre preparatele încercate de noi au fost: coq au vin, boeuf bourguignon, croque madame, croque monsieur, quiche de broccoli și somon.
A doua recomandare: Alege să-ți golești portofelul în boulangerii. Da, da, carbohidrați, zahăr, grăsimi, știu lecția pe de ros… Dar Paris e despre excepții, nu despre reguli. Faceți loc în playlist faimosului refren “Je ne regrete rien” și fredonați-l pe repeat la fiecare îmbucatură din orice mâncați bun! Croissantele aici sunt geniale, pain au chocolat are mii de foițe care se topesc în gură și ciocolata este ciocolată. Baghetele sunt pregătite preponderent cu maia și au gust divin, care depășește orice așteptări. Iar sandvișurile sunt facute cu brânză de cea mai bună calitate și mezeluri alese. În principiu, încercați tot ce vă trage cu ochiul, mai bine să regretați că ați mâncat decât că nu ați gustat ceva! 😅
A treia recomandare: lasă loc pentru desert! În țara vestitului macaron și în universul cofetarilor, desertul e un must have! Ce recomandari de desert pot face aici? Aici îți recomand să treci pragul cofetăriilor cu ștaif, pe care o lume întreagă le adoră. Cedric Grolet, Angelina, Ladurée, Pierre Hermé, La Maison du Chocolat sunt câteva dintre cele mai renumite cofetării franțuzești, dar reprezintă o infimă parte din tot ce oferă Parisul în materie de deserturi. Dacă te pasionează domeniul în calitate de profesionist sau explorator experimentat de gusturi noi, e nevoie să îți faci research-ul temeinic înainte de a porni în căutarea unor deserturi mai speciale. Dacă ești ca mine, iubitor de mâncare bună, cofetăriile pe care ți le-am recomandat sunt de neratat. Am mâncat un millefeuille cu caramel genial de la Pierre Hermé, macarons de la Ladurée și niște praline to die for de la Maison du Chocolat. Pare că nu am mâncat prea multe, dar rețineți că sejurul nostru a fost de patru zile, n-a fost timp! N-a fost timp destul să mănânc tot ce aș fi vrut. Pe data viitoare!
Și dacă ai avut răbdare și energie să citești până aici, în caz că nu ți-ai dat seama, experiența noastră în Paris este la modul: doi copii cu adidași în picioare și rucsacul în spinare explorând orașul iubirii, mai degrabă decât tocuri, gentuțe Polene și hoteluri ori restaurante de cinci stele cu priveliști panoramice asupra turnului Eiffel. Cu siguranță aș gusta din plin și această a doua experiență, însă nu în prezent! Totuși, din orice pantofi, Paris merită inspirat, gustat și admirat de oricine, măcar o dată în viață!
From Paris with love,
Diana
